Mi-e dor de copilarie
Intotdeauna cand ma gandesc la copilarie, zambesc. Pentru ca am de ce. Pentru ca a mea a fost una fericita. Si nu numai datorita parintilor sau vietii linistite si relaxate pe care mi-au oferit-o.Sau datorita bunicii si zilelor petrecute la ea, zburdand cot la cot cu iedutul din curte.In mare masura datorita fratelui si surorii mele, amandoi mai mari ca mine. Si a faptului ca am fost mezina trupei, dracusorul care le dadea mereu viata peste cap.Am vazut copii care au fost singuri la parinti. Si ...
citeste continuarea...