« Make Up

Istoria cosmeticelor: lucruri inedite despre cele mai folosite produse de make-up

Cosmeticele au devenit produse indispensabile în viața multor oameni. Probabil că nu ai putea să ieși din casă fără să te rujezi, să-ți conturezi ochii cu ajutorul unui eyeliner sau fără să folosești un fond de ten cremos.

Industria de beauty este masivă, cu milioane de produse care îți promit o piele strălucitoare, fără urme de imperfecțiuni. Majoritatea dermatologilor predică necesitatea îngrijirii pielii, mai ales dacă vrei să îi menții elasticitatea și aspectul întinerit, iar acest lucru îl poți face atât prin urmarea unei diete echilibrate și a unui tratament cosmetic realizat de un specialist, cât și cu ajutorul unor creme de față, seruri și produse cosmetice. Dar te-ai întrebat vreodată care este povestea din spatele machiajului tău preferat?

Ai putea considera că produsele de machiaj există de când lumea, conform celor mai vechi surse istorice pe care omenirea le-a descoperit. Egiptenii care se bucurau de situații economice și sociale înalte foloseau cosmeticele pentru a se asemăna cât mai mult cu imaginile zeităților lor, în urmă cu aproximativ 6000 de ani. Biblia aduce în discuție utilizarea cosmeticelor, predicând în principal împotriva lor, fiind o cauză a vanității. Romanii au fost recunoscuți pentru interesul lor față de îngrijirea corporală.

În timp ce cosmeticele zilelor noastre nu se pot compara cu cele din Antichitate, scopul lor a fost același ca și cel de astăzi: să evidențieze anumite trăsături și să îmbunătățească aspectul fizic al celor ce le folosesc.

Cremele de față în Egiptul Antic

Când vine vorba despre creme de fata, compoziția lor nu s-a schimbat semnificativ în ultimii 6000 de ani, cu toate că în zilele noastre adăugăm cu mult mai mulți compuși chimici în ele decât egiptenii antici. Hidratarea în perioada Antică era vitală, iar majoritatea popoarelor au descoperit diverse tratamente faciale menite să purifice și să mențină elasticitatea tenului.

Egiptenii foloseau amestecuri din uleiuri de rășină, ricin și susan pentru a produce creme antirid și pentru a menține hidratat tenul. Unele izvoare istorice atestă că aceștia erau convinși că băile de lapte și măștile de față din argilă și ulei de măsline curăță pielea și oferă aspectul de întinerire. Pentru exfoliere, egiptenii foloseau săruri din Marea Moartă pentru a spăla pielea de stratul de celule moarte de la suprafață și a grăbi procesul de vindecare a tenului.

De la mascara antică la bine-cunoscutul rimel

Începuturile utilizării mascarei se află tot în perioada Egiptului Antic, pe vremea când populația avea nevoie de protecție împotriva soarelui: atât bărbații, cât și femeile foloseau praf de kohl și malachit pentru a-și întuneca genele. În Roma Antică, femeile în special foloseau pigmenți pentru înnegrirea genelor. Această practică nu era doar pentru uz estetic, întrucât utilizarea acestora denota caracterul pur al purtătoarelor. Pudra se producea din cenușă, cărbune și lemn de plută.

Perioada Evului Mediu a schimbat percepția asupra mascarei, întrucât moda timpului era de evidențiere a frunții, femeile alegând să-ți penseze sprâncenele și să-și smulgă genele.

Epoca elisabetană a cunoscut o revenire a tendinței în îngrijirea genelor, însă abia în secolul al XIX-lea, Eugène Rimmel, parfumierul reginei Victoria, a inventat prima formulă a ceea ce numim astăzi rimel: praful de cărbune era amestecat cu vaselina, un produs abia introdus pe piață la acea vreme. Inițial, acest tip de mascara era depozitat într-un recipient și se răzuia cu ajutorul unei periuțe, folosită pe urmă pentru a întinde compoziția pe gene. Chiar dacă metoda de aplicare nu era tocmai îngrijită, întrucât implica umezirea periuței înainte, mascara lui Rimmel a avut un succes deosebit, ceea ce a și dus la denumirea bine cunoscută de rimel.

Rujul: simbol al statului social

Cercetătorii sunt de părere că prima populație care a folosit produsul înrudit cu rujul din zilele noastre a fost cea a sumerienilor, care zdrobeau ceară, pietre semiprețioase și adăugau ulei pentru a crea o mixtură care să coloreze buzele.

Pentru grecii antici, rujul era un produs folosit doar de prostituate, pentru a nu fi confundate cu femeile cu statut social superior.

Chiar dacă în Anglia secolului al XVI-lea, popularitatea rujului fusese reîinviată, iar onoarea acestuia restaurată, fiind folosit de majoritatea populației, în anii 1700 acesta a fost interzis cu totul, deoarece se credea că era folosit pentru seducere și vrăjitorie.

Rujul a revenit în cutia de cosmetice a oamenilor abia la sfârșitul anilor 1800, când pigmentul acestuia era extras din insecte numite coșenile. Rujul asemănător zilelor noastre a fost produs la sfârșitul secolului al XIX-lea, formula acestuia conținând seu de căprioară, ulei de ricin și ceară de albine, însă abia în primele două decenii ale secolului XX, acesta era vândut în ambalaj tubular.

Poveștile produselor cosmetice preferate este departe de a fi încheiată. Ești pregătită să faci și tu parte din istorie?